Am fost ieri la sediul clubului Dinamo, sa ii duc cateva flori rosii lui Marian Cozma. L-am vazut de cateva ori jucand handbal, am observat atunci doar ambitia si fizicul sau impresionant. Pentru mine nu prea conteaza faptul ca Marian a fost dinamovist, sportiv sau tanar. Pentru mine conteaza faptul ca a fost un barbat curajos care a fost ucis….macelarit….de niste gunoaie. Interlopii negriciosi ce brazdeaza in masini germane second-hand ulitele prafuite ale provinciei maghiare au lovit in inima unui om bun. S-au strans in haita animalele, indivizii primitivi. Ochii lor meschini au privit cu ura uriasul bland care ii sfida prin simpla existenta. L-au ucis intr-un moment de pur instinct, l-au ucis fara motiv. Iti creste pulsul cat sa iti rupa venele si iti trosnesc oasele mainilor cand te gandesti la locul faptei. Iti tremura corpul de furie cand iti imaginezi cum l-au tarat in strada pentru a duce crima la bun sfarsit. Pentru aceste elemente ale societatii nu mai exista speranta, nu mai trebuie sa aratam mila. Nu trebuie sa intoarcem si celalalt obraz celor ce ne vor raul.
L-am vazut pe Marian Cozma si am simtit ura pura fata de ucigasii sai. Avea fata acoperita inca de urmele loviturilor primite. I-am vazut parintii lui Marian, amandoi inalti, fosti sportivi, monumente de durere.
Mass-media, din pacate, a dus acest moment nefericit la rang de spectacol de gala. A fost pierduta orice urma de solemnitate, de respect. Familia lui Marian a fost filmata la tot pasul, fiecare lacrima a lor s-a stins in caldura reflectoarelor, fiecare suspin a fost inregistrat cu sute de microfoane. Imi este prea scarba la aceasta ora pentru a mai arunca si alte injective la adresa presei de doi lei cinici.
Pe de alta parte Gheorghe Dumitru Lala merita aceeasi cinstire. Daca nu recunoasteti numele va reamitesc ca el a fost cel care a incercat sa opreasca autorul jafului armat din Brasov. Drept rasplata pentru dovada sa de curaj a fost ucis cu sange rece. Gheorghe Dumitru Lala a fost omagiat (decorat post-mortem cu Ordinul Naţional “Serviciul Credincios”, în grad de Cavaler) si gestul sau a starnit discutii legate de spiritul civic si rarele acte de eroism.
Acest om a refuzat sa isi vada de rutina si a intervenit dezinteresat intr-un eveniment caruia ii putea intoarce spatele cu usurinta. Domnul Gheorghe Dumitru Lala ducea o viata buna, avea o situatie materiala confortabila si o familie care ii era alaturi. Avea toate motivele de pe lume sa se ascunda intr-un colt pana trecea pericolul inarmat. Dar a preferat sa demonstreze celor din jur inocenta si nebunia frumoasa a unui act de curaj. Regret ca nu am avut ocazia sa ii duc flori si lui. In schimb nu voi regreta ziua in care ucigasul sau va plati (asta daca ancheta subreda ii va scoate la iveala pe cei cu adevarat vinovati). Mai mult decat atat, nu voi regreta ziua in care sistemul judiciar va schimba pedepsele pentru astfel de crime, ziua in care toti interlopii vor tremura de frica unei pedepse ce nu se masoara in ani ci in lumanari si kilograme de marmura. O zi ce probabil nu va veni niciodata….
Posted in Social
Tags: curaj, Gheorghe Dumitru Lala, Marian Cozma, mass-media, ucis
